Când România doare ca o aşchie înfiptă sub unghia coaptă, când aerul devine arzător şi irespirabil precum gazele izbucnite dintr-un vulcan, când banii mei şi ai tăi ne sunt luaţi sub formă de taxe şi impozite pentru ghiftuirea celor aleşi să conducă, când preşedinţia, guvernul şi parlamentul formează o adunătură obraznică şi flămândă, când prefecţii, primarii, şi preşedinţii de consilii judeţene sunt indivizi asistaţi cu handicap social, cultural şi profesional, când inteligentia se vinde ca o curvă trecută, când dascălii au mai puţină cuviinţă decât femeia care mătură scările, când preoţii au vocaţie de constructori şi latifundiari, când enoriaşii îşi smulg hainele şi se înjură cu patos în competiţia pentru apă sfinţită sau moaşte, când românii zâmbesc cariat înghesuindu-se la lăturile electorale aruncate de politicieni, când televiziunile fac rating cu ciungi, leproşi şi oligofreni, când cocalarii îţi şifonează cearceaful pe plajă cu jeepul, când poliţiştii câştigă în greutate simultan cu şmecherii, când EBA, Ridzi, Udrea, Becali, Vadim, Băsescu, Boc, Tăriceanu, Năstase, Vali Vijelie, Roxi Manelista, Voiculescu vorbesc şi, în general, când România european-manelisto-hoaţă vorbeşte, eu, ca să nu mi se revolte vreo venă, plec. Plec aiurea, oriunde România tace. Uneori imaginar, ajutat de aparatul foto, cum se întâmplă astăzi. Scriu din cel mai sudic punct al litoralului românesc. Până dimineaţă am scăpat de criză, incompetenţă, impostură, ipocrizie, mârlănie.
(Editoria)lista lui SchindlerP.S. Poza e făcută acum 3 săptămâni în Vama Veche
