În curtea biroului unde lucrez tace un măr-gutui. Copacul ăsta a sfidat criza de la dezmăţul floral din primăvară până acum în noiembrie, când îşi aruncă rodul abundent persiflând lumea gălăgioasă a analiştilor economici, finanţiştilor, guvernanţilor. De la floarea din aprilie, gutuiul tăcut a petrecut opt luni în discreţie. Cu greu puteai să bănuieşti travaliul şoptit dinăutrul coronamentului său.
Pe copacul tăcut din curtea biroului unde lucrez aproape că l-aş suspecta de viaţă interioară. Primăvara gutuiului nu anticipa nimic din manifestarea gutuielor destrămate zeflemitor peste zilele gri din noiembrie. Se împrăştie dezordonat ca puii de găină risipiţi vesel peste pământul neîncolţit din martie. Gutuiul tăcut şi neruşinat de abundent în noiembrie e ca o explozie solară, ca o femeie ce-ţi fierbe sângele în camera unde şi cuvintele îngheaţă. Când lumina e puţină şi rece ca suflarea unui muribund, când lumea se decolorează ca o ţesătură îmbătrânită, când cerul se închide peste tine ca trapa unui buncăr pentru zile nenumărate, gutuile plesnesc obraznic de galben-verzui.
Dacă te simţi bântuit de gâlceava politică, neajunsurile zilnice, neîmplinirile personale, culege o gutuie şi petrece o vreme în faţa ei. Are liniile femeii dorite, un parfum ce te scoate din hibernare şi un gust tare, sălbatic, pur.

(Editoria)lista lui Schindler

0  Comentarii